Nu stiu de ce, dar sunt momente in care ma simt pierduta intr-o lume pe care nu o inteleg, pe care nu am invatat sa o accept si cu atat mai putin sa o iubesc! Astazi mi-a fost foarte teama... teama ca te voi iubi toata viata mea, ca ma vei iubi mereu si... cu toate astea ca nu vom gasi forta necesara sa ne mai tinem de mana multa vreme! Mereu am fost o visatoare si mi-am iubit visele, dar azi mi-e teama... de mine, de noi, de altii, de visele mele, de visele noastre, de crunta realitate. Ce vom face maine?!? Toata lumea e bulversata de criza financiara, de neajunsuri, de incapacitati de plata, de inflatie... iar eu :) eu bat campii despre vise si sperante, temeri si emotii. Anul asta nu mi-am dorit ziua mea (si a trebuit sa o suport), nu-mi doresc Craciunul (si ma va rani IAR). Spune-mi, te rog, ca vom reusi!!!
