Nu sunt ce par a fi, nu sunt nimic din ce-as fi vrut sa fiu, dar...

23.08.2008

...



Aceleasi asteptari... Spiritul mi-a fost cuprins de o stare de somnolenta... nu mai am dorinte, nu mai am idealuri, am renuntat la vise! Am o stare inexplicabila si indefinibila, un soi de tristete amortita, impinsa spre o oarecare decadenta a sufletului! M-am purtat prosteste cu mine insami... de prea multe ori. M-am ignorat si mai mult de atat m-am parasit... Sunt foarte obosaita! Daca pana acum ma zbateam intr-o lupta absurda cu nu stiu cine pentru a ma regasi, acum... acum astept. Nu ma intreba nimic, nu astepta nimic de la mine, nu-mi cere ce nu mai pot oferi! Sunt goala, am mainile mai grele ca niciodata, scriu mai greu ca oricand si cu toate astea ideile si cuvintele parca se imbrancesc precum copiii de clasa I la sfarsitul orelor. Sfarsit... ce cuvant! Nu ma mai doare daca-l rostesc, ci mai degraba simt un soi de amaraciune. Ce-o fi insemnad toate astea?!? Ti-ai amintit de mine!!! Ma simt precum un cersetor la colt de strada... "MULTUMESC, mi-ati aruncat 5 minute din pretioasa dvs. viata! Cata generozitate!" Oare nu pot mai mult?!? Oare nu e vremea pentru mai mult?!? bine... ma voi odihni o vreme din ganduri si din sentimente... si poate mai apoi voi privi iar spre cer mandra de mine si de lumina mea si poate voi invata sa ma iubesc, sa ma crut, sa ma inteleg, sa ma iert, sa ma caut, sa ma regasesc...

09.08.2008

ultimul...



Am mai facut un pas... am sperat, ca de fiecare data, ca va fi ultimul! Am mai varsat o lacrima si am sperat ca e ultima! Din nefericire nu am facut decat sa mai ucid un vis... ultimul... Ce-mi ramane de facut? Spune-mi!!! Ma simt goala si straina de propriu-mi trup, de propriile-mi simtaminte! Iti vorbem, nu demult, de labirint si de fricile mele, de lovituri si de rani... azi nu mai am despre ce sa-ti vorbesc... am ucis ultimul vis... visul meu! Care e oare drumul meu? Unde mi-am uitat sufletul? Ce e de facut mai departe?!? O Doamne! cate intrebari fara raspuns! Sunt prinsa aici, in capcana propriilor mele sentemente. Totul se starnge si a devenit o menghina, care ma distruge! Urla in mine putinele amintiri, iar tu nu vrei sa le auzi... plange in mine stropul de demnitate ce-a ramas intact, dar pe tine nimic nu te misca! Ce-mi ramane de facut? Unde mi-am uitat, oare, sufletul?

04.08.2008

Tarziu...



E oare vremea?!? E oare vremea sa ma transform in fum... sa las toata tristetea sa se ridice la ceruri? Uitare... asta e ceea ce imi doresc sau poate ar fi si mai simplu sa ma prinzi in mainile tale puternice si sa ma strivesti... ultimul cuvant pe care l-as rosti ar fi numele tau! Sunt penibila, stiu! incerc sa-mi gasesc o justificare, dar... E prea tarziu, nu mai pot face nimic. Am atins fericirea cu varful degetelor si apoi... apoi am fost aruncata in abis. E atat de intuneric aici si e rece! Mi-e frig...