Ma simt prinsa intr-un labirint de mult prea mult timp! Jocul acesta m-a obosit cumplit! E vremea sa ma lasi sa ies; trebuie sa faci ceva... Ma izbesc de pereti in toata goana asta dementa si nici macar nu mai am puterea sa simt toate ranile. Ma doare tot trupul... ma dor pleoapele, unghiile si, cel mai rau, sufletul! Urlu dupa ajutor si nimeni nu ma aude sau poate mintea mea bolnava nu mai percepe corect realitatea?!? Vreau sa ma odihnesc si nu am cum, nu stiu de ce, pur si si simplu asa sunt regulile jocului... in acest moment imi doresc de la tine cel mai josnic sentiment: MILA. Fie-ti mila si scoate-ma de aici... mi-e frica de singuratate si tu m-ai aruncat in joc fara sa vii langa mine asa cum mi-ai promis!!! Te rog, da-mi viata mea inapoi! Nu stiu unde sunt si incotro ma indrept! Mi-e teama!
