Nu sunt ce par a fi, nu sunt nimic din ce-as fi vrut sa fiu, dar...

17.12.2008

nimicuri...



Asteptarile sunt adesea prea lungi si nu stiu ce le face atat de dureroase?!? Poate ca dorinta sau poate incertitudinea... How knows?!? Poate ca doar timpul stie ce e de facut... Am scris aceste randuri prin decembrie si au ramas needitate... din nefericire starea e aceeasi! Nu prea stiu ce vreau, nu stiu daca mai vreau ceva in mod special. Ma simt slabita, corpul meu e strivit de propria greutate... gandurile mele sunt urmarite de iluzii desarte! As vrea sa invat sa am grija de mine, de sufletul meu! As vrea sa vad lumea, sa am grija de copii, sa am multe flori si multe carti bune, ceva timp sa le citesc, multa liniste sa le inteleg substratul si ce oare mi-as mai dori?!? Lumina, multa lumina!!! Mereu mi-a fost frica de intuneric, indiferent de forma... Asta e tot, for new si apoi mai vedem noi...
Astazi, 28.05.2009
12:46

14.12.2008

Ganduri...

Nu stiu de ce, dar sunt momente in care ma simt pierduta intr-o lume pe care nu o inteleg, pe care nu am invatat sa o accept si cu atat mai putin sa o iubesc! Astazi mi-a fost foarte teama... teama ca te voi iubi toata viata mea, ca ma vei iubi mereu si... cu toate astea ca nu vom gasi forta necesara sa ne mai tinem de mana multa vreme! Mereu am fost o visatoare si mi-am iubit visele, dar azi mi-e teama... de mine, de noi, de altii, de visele mele, de visele noastre, de crunta realitate. Ce vom face maine?!? Toata lumea e bulversata de criza financiara, de neajunsuri, de incapacitati de plata, de inflatie... iar eu :) eu bat campii despre vise si sperante, temeri si emotii. Anul asta nu mi-am dorit ziua mea (si a trebuit sa o suport), nu-mi doresc Craciunul (si ma va rani IAR). Spune-mi, te rog, ca vom reusi!!!

11.11.2008

Iluzie... dulce



Astazi am piedut vremea cu o usurinta sfidatoare! Mi-e mie rusine de timpul care a trecut inutil... sau aproape inutil. Spun asta pentru ca, azi, printre atate lucruri inutile, am facut o scurta plimbare prin gandurile unora si iata ce am descoperit!!!

"Nu ar fi mai marfa daca ar veni cate un Dumnezeu pe Pamant de fiecare data cand moare un om, in locul sufletelor care se ridica la Cer si bat la usa Sfantului Petru? Atunci ar ramane toate sufletele langa cei dragi, pentru ca acestia sa nu le mai simta lipsa… iar omenirea ar avea numai de castigat in urma minunilor si favorurilor pe care le-ar face fiecare Dumnezeu. Ne-am imprieteni cu Ei, nu ar mai exista interes fata de oameni, ci doar fata de Cei ce coboara de Sus. N-o sa-I putem santaja, Vor sti totul… o sa fim mult mai urmariti si nu ne vom mai simti in stare sa comitem anumite fapte mai putin frumoase sau rele. Ar exista mai putina rautate, mai putine priviri uracioase, mai putine flegme si carcoteli."

Senzational, nu-i asa!!! ce gand dulce, ce suflet bun si ce minte curata trebuie sa aiba acest om!!! Inchide, te rog, ochii si imagineaza-ti lumea aceasta! Doamne... e atat de cald si o lumina aurie ne mangaie! Cat e de bine!

Plictisealaaaa....


Nu am chef de nimic... nu am deloc inspiratie!

23.08.2008

...



Aceleasi asteptari... Spiritul mi-a fost cuprins de o stare de somnolenta... nu mai am dorinte, nu mai am idealuri, am renuntat la vise! Am o stare inexplicabila si indefinibila, un soi de tristete amortita, impinsa spre o oarecare decadenta a sufletului! M-am purtat prosteste cu mine insami... de prea multe ori. M-am ignorat si mai mult de atat m-am parasit... Sunt foarte obosaita! Daca pana acum ma zbateam intr-o lupta absurda cu nu stiu cine pentru a ma regasi, acum... acum astept. Nu ma intreba nimic, nu astepta nimic de la mine, nu-mi cere ce nu mai pot oferi! Sunt goala, am mainile mai grele ca niciodata, scriu mai greu ca oricand si cu toate astea ideile si cuvintele parca se imbrancesc precum copiii de clasa I la sfarsitul orelor. Sfarsit... ce cuvant! Nu ma mai doare daca-l rostesc, ci mai degraba simt un soi de amaraciune. Ce-o fi insemnad toate astea?!? Ti-ai amintit de mine!!! Ma simt precum un cersetor la colt de strada... "MULTUMESC, mi-ati aruncat 5 minute din pretioasa dvs. viata! Cata generozitate!" Oare nu pot mai mult?!? Oare nu e vremea pentru mai mult?!? bine... ma voi odihni o vreme din ganduri si din sentimente... si poate mai apoi voi privi iar spre cer mandra de mine si de lumina mea si poate voi invata sa ma iubesc, sa ma crut, sa ma inteleg, sa ma iert, sa ma caut, sa ma regasesc...

09.08.2008

ultimul...



Am mai facut un pas... am sperat, ca de fiecare data, ca va fi ultimul! Am mai varsat o lacrima si am sperat ca e ultima! Din nefericire nu am facut decat sa mai ucid un vis... ultimul... Ce-mi ramane de facut? Spune-mi!!! Ma simt goala si straina de propriu-mi trup, de propriile-mi simtaminte! Iti vorbem, nu demult, de labirint si de fricile mele, de lovituri si de rani... azi nu mai am despre ce sa-ti vorbesc... am ucis ultimul vis... visul meu! Care e oare drumul meu? Unde mi-am uitat sufletul? Ce e de facut mai departe?!? O Doamne! cate intrebari fara raspuns! Sunt prinsa aici, in capcana propriilor mele sentemente. Totul se starnge si a devenit o menghina, care ma distruge! Urla in mine putinele amintiri, iar tu nu vrei sa le auzi... plange in mine stropul de demnitate ce-a ramas intact, dar pe tine nimic nu te misca! Ce-mi ramane de facut? Unde mi-am uitat, oare, sufletul?

04.08.2008

Tarziu...



E oare vremea?!? E oare vremea sa ma transform in fum... sa las toata tristetea sa se ridice la ceruri? Uitare... asta e ceea ce imi doresc sau poate ar fi si mai simplu sa ma prinzi in mainile tale puternice si sa ma strivesti... ultimul cuvant pe care l-as rosti ar fi numele tau! Sunt penibila, stiu! incerc sa-mi gasesc o justificare, dar... E prea tarziu, nu mai pot face nimic. Am atins fericirea cu varful degetelor si apoi... apoi am fost aruncata in abis. E atat de intuneric aici si e rece! Mi-e frig...

24.07.2008

Azi...



Ma simt prinsa intr-un labirint de mult prea mult timp! Jocul acesta m-a obosit cumplit! E vremea sa ma lasi sa ies; trebuie sa faci ceva... Ma izbesc de pereti in toata goana asta dementa si nici macar nu mai am puterea sa simt toate ranile. Ma doare tot trupul... ma dor pleoapele, unghiile si, cel mai rau, sufletul! Urlu dupa ajutor si nimeni nu ma aude sau poate mintea mea bolnava nu mai percepe corect realitatea?!? Vreau sa ma odihnesc si nu am cum, nu stiu de ce, pur si si simplu asa sunt regulile jocului... in acest moment imi doresc de la tine cel mai josnic sentiment: MILA. Fie-ti mila si scoate-ma de aici... mi-e frica de singuratate si tu m-ai aruncat in joc fara sa vii langa mine asa cum mi-ai promis!!! Te rog, da-mi viata mea inapoi! Nu stiu unde sunt si incotro ma indrept! Mi-e teama!

05.07.2008

Ploua...


Cred ca ar trebui sa incep sa-mi traiesc propria viata si sa renunt la a mai trai pentru tine! Poate e un inceput de egoism, insa cred ca e unul sanatos... a venit vremea sa ma iubesc, sa descopar, in multitudinea de defecte, si putinele calitati, care probabil imi dau si mie ceva stralucire. Afara ploua... imi place ploaia... parfumul ei, melodia ei, chiar si tristetea ei. De ce nu poti sa ma iubesti?!? De ce nu vreau sa inteleg ca iubirea nu se invata?!? Sufletul meu plange; vreau sa se opreasca... din cauza lui nu pot auzi ploaia! sa se opreasca...

04.07.2008

Fiecare are dreptul la dezamagire...


De regula imi deschid sufletul in orele tarzii din noapte, cand tristetea si melancolia imi domina fiinta. Astazi le-am simtit prezenta de cand am deschis ochii... Uneori ma simt precum o neadaptata... hm... ce straniu suna... sentimentul e putin mai dulce! Nu am chef sa scriu, insa nu am nici puterea de a inceta sa simt! Dezamagire... furie... regrete... toate aste si inca vreo doua se revolta acum si in toata clocotirea lor ma fac sa-mi urlu pe muteste temerile si neimplinirele, nevoile si asteptarile. Stii de ce ne punem atatea intrebari?!? Paler spunea ca exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi intrebarea. Asa o fi...


28.06.2008

Purtam fiecare o lacrima-n noi...


Te-ai intrebat vreodata cati din cei pe care-i intalnesti zilnic si-ti zambesc, etaland o multumire sufleteasca revoltatoare, sunt cu adevarat fericiti? Lumea e o scena, iar noi ne jucam rolul purtand cu inconstienta masti, masti care ne sugruma visele, sperantele. Dar oare nu obosim? Nu te-ai saturat de zambete false si fericiri inexistente? Mi-e dor sa rad cu nonsalanta si candoarea copilariei... mi-e dor sa ma indragostesc cu naivitatea adolescentei si iar sa rad... Vreau sa ma regasesc!!! Cauta-ma tu...

26.06.2008

Paradoxul zilelor noastre



"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; a oamenilor mari si caracterelor meschine; ale profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment, pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. Ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai." Octavian Paler

25.06.2008

uitare...



Paradisul e o minciuna... cand ma pierd pe mine insami in frumoasele-ti minciuni... Am obosit...Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. Mi-e dor de mine... Oare nu e tarziu sa ma mai regasesc?!? aveam candva acea fericire pura pe chip, acea energie molipsitoare... eram frumoasa. Acum... mi-e dor de mine! Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi, dar pentru a o trai uita-te inainte! Mi-e teama ca nu mai am destula imaginatie pentru a-mi inchipui viata fara tine. "Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."

22.06.2008

Albastru



Daca sufletul ar putea avea culoare cum ati vrea sa arate? Al meu ar fi albastru, astazi! Mi l-as imagina in albastru acela frumos din picturile lui Balasa!