Nu sunt ce par a fi, nu sunt nimic din ce-as fi vrut sa fiu, dar...

11.11.2008

Iluzie... dulce



Astazi am piedut vremea cu o usurinta sfidatoare! Mi-e mie rusine de timpul care a trecut inutil... sau aproape inutil. Spun asta pentru ca, azi, printre atate lucruri inutile, am facut o scurta plimbare prin gandurile unora si iata ce am descoperit!!!

"Nu ar fi mai marfa daca ar veni cate un Dumnezeu pe Pamant de fiecare data cand moare un om, in locul sufletelor care se ridica la Cer si bat la usa Sfantului Petru? Atunci ar ramane toate sufletele langa cei dragi, pentru ca acestia sa nu le mai simta lipsa… iar omenirea ar avea numai de castigat in urma minunilor si favorurilor pe care le-ar face fiecare Dumnezeu. Ne-am imprieteni cu Ei, nu ar mai exista interes fata de oameni, ci doar fata de Cei ce coboara de Sus. N-o sa-I putem santaja, Vor sti totul… o sa fim mult mai urmariti si nu ne vom mai simti in stare sa comitem anumite fapte mai putin frumoase sau rele. Ar exista mai putina rautate, mai putine priviri uracioase, mai putine flegme si carcoteli."

Senzational, nu-i asa!!! ce gand dulce, ce suflet bun si ce minte curata trebuie sa aiba acest om!!! Inchide, te rog, ochii si imagineaza-ti lumea aceasta! Doamne... e atat de cald si o lumina aurie ne mangaie! Cat e de bine!

Plictisealaaaa....


Nu am chef de nimic... nu am deloc inspiratie!