Azi...

Ma simt prinsa intr-un labirint de mult prea mult timp! Jocul acesta m-a obosit cumplit! E vremea sa ma lasi sa ies; trebuie sa faci ceva... Ma izbesc de pereti in toata goana asta dementa si nici macar nu mai am puterea sa simt toate ranile. Ma doare tot trupul... ma dor pleoapele, unghiile si, cel mai rau, sufletul! Urlu dupa ajutor si nimeni nu ma aude sau poate mintea mea bolnava nu mai percepe corect realitatea?!? Vreau sa ma odihnesc si nu am cum, nu stiu de ce, pur si si simplu asa sunt regulile jocului... in acest moment imi doresc de la tine cel mai josnic sentiment: MILA. Fie-ti mila si scoate-ma de aici... mi-e frica de singuratate si tu m-ai aruncat in joc fara sa vii langa mine asa cum mi-ai promis!!! Te rog, da-mi viata mea inapoi! Nu stiu unde sunt si incotro ma indrept! Mi-e teama!

Ploua...

Cred ca ar trebui sa incep sa-mi traiesc propria viata si sa renunt la a mai trai pentru tine! Poate e un inceput de egoism, insa cred ca e unul sanatos... a venit vremea sa ma iubesc, sa descopar, in multitudinea de defecte, si putinele calitati, care probabil imi dau si mie ceva stralucire. Afara ploua... imi place ploaia... parfumul ei, melodia ei, chiar si tristetea ei. De ce nu poti sa ma iubesti?!? De ce nu vreau sa inteleg ca iubirea nu se invata?!? Sufletul meu plange; vreau sa se opreasca... din cauza lui nu pot auzi ploaia! sa se opreasca...

Fiecare are dreptul la dezamagire...

De regula imi deschid sufletul in orele tarzii din noapte, cand tristetea si melancolia imi domina fiinta. Astazi le-am simtit prezenta de cand am deschis ochii... Uneori ma simt precum o neadaptata... hm... ce straniu suna... sentimentul e putin mai dulce! Nu am chef sa scriu, insa nu am nici puterea de a inceta sa simt! Dezamagire... furie... regrete... toate aste si inca vreo doua se revolta acum si in toata clocotirea lor ma fac sa-mi urlu pe muteste temerile si neimplinirele, nevoile si asteptarile. Stii de ce ne punem atatea intrebari?!? Paler spunea ca exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi intrebarea. Asa o fi...