Thoughts

Back again...

2011-09-19T22:52:00.000+03:00

Ma hotarasem sa nu mai postez, insa... Cred ca e precum prima iubire...

Asa dar, am revenit...

Multumesc!

2010-01-02T15:11:00.005+02:00

A fost un an plin... cu de toate! Iubiri... devotament... sentimente... emotii... taceri... dureri... lacrimi... zambete... extaz... prabusiri... renastere... distrugere... inaltare... decadere si iarasi inaltare... Un singur an si totusi atat de multe trairi, infrangeri, experiente, lectii de viata, dureri inabusite, mistere, minciuni, fluturi in stomac, doruri multe, vise frumoase. Am primit ceea ce mi-am dorit... zambetul tamp de om indragostit, privirea debusolata de dupa primul sarut... Mi-a dat viata, mi-a daruit trairi mai vii decat mine insami... M-a privit mai bland decat am fost privita vreodata, m-a mangaiat mai tandru decat am crezut ca o va putea face vreun barbat, m-a privit cu cel mai mare dispret cand am decis sa plec si ... m-a chemat inapoi de nenumarate ori! Datorita lui am simtit ca am iar putere, ca sunt frumoasa, ca pot merge iar, ca nu am uitat sa zambesc, mi-am amintit ce mult imi place sa rad, am ras... Am primit cele mai multe flori, enorm de multe... Am fost asteptata si cautata, dorita... Mi-a aratat unde m-am pierdut si sunt in drum spre mine! MULTUMESC!

doar un joc...

2009-08-13T16:37:00.005+03:00

Am gasit acest, hai sa-i spun test, pe blog-ul http://spata.wordpress.com/. Jocul pe care-l propune mi s-a parut interesant, deci... lasati imaginatia libera si play.

Dacă eram o lună, aş fi fost – Decembrie, cu multa zapada
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost – Sambata
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost - Amurg
Dacă eram un animal marin, aş fi fost – Delfin
Dacă eram o direcţie, aş fi fost – Sud
Dacă eram o virtute, aş fi fost – sau mi-as fi dorit sa fiu Onoare
Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost – Cleopatra
Daca eram o planetă, aş fi fost - Pamant
Dacă eram un lichid, aş fi fost – Coca-Cola
Dacă eram o piatra, aş fi fost – Diamant
Dacă eram o pasăre, aş fi fost – Vultur
Dacă eram o plantă, aş fi fost – Copac
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost – vreme frumoasa, de mers la mare.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost – pian
Dacă eram un sunet, aş fi fost – sunetul clopotelului sau poate galagia de la sfarsitul orelor claselor a I a
Dacă eram un element, aş fi fost – foc.
Dacă eram un cântec, aş fi fost – mult prea multe, un intreg CD
Dacă eram un film, aş fi fost – o comedie romantica
Dacă eram un serial, aş fi fost – Ally McBeal
Dacă eram o carte, aş fi fost – cred ca un album de pictura?!? sau poate o carte de povesti
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost – elf
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost – salata
Dacă eram un gust, aş fi fost – dulce-acrisor
Dacă eram o aromă, aş fi fost – de vanilie
Dacă eram o culoare, aş fi fost – categoric albastru
Dacă eram un material, aş fi fost – cred ca matase
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost – pace
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost – creier, dar mi-as fi dorit mereu sa fiu inima
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost – cea de dupa primul sarut
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost – matematica
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost - Elli din Ice Age, cred
Dacă eram o formă, aş fi fost – piramida
Dacă eram un număr, aş fi fost – 13
Dacă eram o maşină, aş fi fost – Aston Martin :)))
Dacă eram o haină, aş fi fost - o rochie vaporoasa

ador...

2009-08-06T17:11:00.005+03:00

Ador imaginea asta... As vrea sa pot visa, as vrea sa inchid ochii si nimeni si nimic sa-mi nu-mi poata tulbura linistea, doar vantul cald sa-mi mangaie suav obrajii... As vrea sa zbor deasupra voastra si sa va privesc in linistea inaltimilor... Mi-e dor sa ma plimb pe malul marii, valurile sa stearga urma pasilor mei pierduti... As vrea sa adun toata puterea din mine si incep marea transformare, prin care eu redevin eu... Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor de tine...

ce se intampla?

2009-07-10T09:43:00.006+03:00

Am un sentiment straniu... de nesiguranta. Simt un nod in gat si mi-e teama de tot ce se poate petrece azi! Imi tremura stomacul inexplicabil si tulburator si toata starea asta de panica nu face altceva decat imi afecteze verticalitatea psihica... De ce mi-e, oare, atat de teama?!? Ce se poate petrece astazi, nu e o zi ca toate celelalte??? Am inceput sa tremur! Sunt surprinsa de reactiile pe care le poate avea corpul meu la stimuli atat de sensibili, probabil din subconstient, stimuli pe care nu reusesc sa-i reperez!

cautari nesfarsite...

2009-06-28T20:34:00.003+03:00

M-am ascuns printre lacrimi si vise, printre iluzii si zambete triste... m-am pirdut in mine si nu am mai avut curajul sa ma caut! Poate ca azi a venit vremea sa renasc... sa renasc din mine si din sperantele sugrumate pentru atata vreme! Poate ca ar trebui sa-mi adun ultima farama de curaj si sa ma mai ridic... inca o data... Poate ca as fi mai fericita daca nu mi-as dori atat de multe si toate perfecte! Poate ca ar trebui sa nu-mi mai doresc... In care colt al trupului meu m-oi fi uitat??? De unde sa incep cautarea? Ca un om ordonat, voi incepe dintr-un colt, un colt al sufletului meu...

plang... fara lacrimi...

2009-06-20T21:17:00.002+03:00

Am ramas agatata de un vis... un vis frumos si cald... visul meu! Doar al meu... din pacate. Oare ce e de facut? Nu mai am forta, nu mai am vointa, nu mai am imaginatie pentru a desena viitorul pe foaia asta dureros de alba. Cat imi e de dor... dor de mine! Oare sufletul se regenereaza? As vrea sa ma pierd, sa ma pierd in vant, in petale de trandafir... si de-o fi sa ma gaseasca cineva, sa-mi ia sufletul in brate si sa-l tina strans!

The nibble theory

2009-06-20T21:00:00.003+03:00

“Dupa o vreme inveti diferenta subtila dintre a tine pe cineva de mana si a incatusa sufletul cuiva,
Si mai inveti ca dragostea nu inseamna sprijin si compania nu inseamna siguranta, si incepi sa inveti ca saruturile nu inseamna contacte si cadourile promisiuni,
Si incepi sa-ti accepti infrangerile cu fruntea sus si cu ochii deschisi, cu demnitate de adult, nu cu amaraciune de copil,
Si inveti sa-ti construiesti drumurile de azi pentru ca terenul de maine este prea nesigur pentru planuri;
Dupa o vreme inveti ca pana si raza de soare te parjoleste daca incerci sa obtii prea mult de la ea.
Asa ca sadeste-ti singur gradina si impodobeste-ti singur sufletul, nu astepta sa-ti aduca altcineva flori.
Si invata ca poti sa rabzi, cu adevarat: “Caci chiar esti puternic/ Si atunci chiar inseamna ca esti cineva”
Kaleel Jamison

gol...

2009-06-07T18:24:00.002+03:00

As vrea sa simt in aer miros de menta... Ma doare capul inexplicabil de tare si sufletul imi tremura in trup. O durere surda imi sfredeleste fiece coltisor din corp si ma intreb cum sa merg mai departe? As vrea sa fug de mine... dar unde oare?!? Simt atat de multe acum si totusi nu pot reproduce in cuvinte.

nimicuri...

2008-12-17T18:30:00.006+02:00

Asteptarile sunt adesea prea lungi si nu stiu ce le face atat de dureroase?!? Poate ca dorinta sau poate incertitudinea... How knows?!? Poate ca doar timpul stie ce e de facut... Am scris aceste randuri prin decembrie si au ramas needitate... din nefericire starea e aceeasi! Nu prea stiu ce vreau, nu stiu daca mai vreau ceva in mod special. Ma simt slabita, corpul meu e strivit de propria greutate... gandurile mele sunt urmarite de iluzii desarte! As vrea sa invat sa am grija de mine, de sufletul meu! As vrea sa vad lumea, sa am grija de copii, sa am multe flori si multe carti bune, ceva timp sa le citesc, multa liniste sa le inteleg substratul si ce oare mi-as mai dori?!? Lumina, multa lumina!!! Mereu mi-a fost frica de intuneric, indiferent de forma... Asta e tot, for new si apoi mai vedem noi...

Astazi, 28.05.2009

12:46

Ganduri...

2008-12-14T23:34:00.006+02:00

Nu stiu de ce, dar sunt momente in care ma simt pierduta intr-o lume pe care nu o inteleg, pe care nu am invatat sa o accept si cu atat mai putin sa o iubesc! Astazi mi-a fost foarte teama... teama ca te voi iubi toata viata mea, ca ma vei iubi mereu si... cu toate astea ca nu vom gasi forta necesara sa ne mai tinem de mana multa vreme! Mereu am fost o visatoare si mi-am iubit visele, dar azi mi-e teama... de mine, de noi, de altii, de visele mele, de visele noastre, de crunta realitate. Ce vom face maine?!? Toata lumea e bulversata de criza financiara, de neajunsuri, de incapacitati de plata, de inflatie... iar eu :) eu bat campii despre vise si sperante, temeri si emotii. Anul asta nu mi-am dorit ziua mea (si a trebuit sa o suport), nu-mi doresc Craciunul (si ma va rani IAR). Spune-mi, te rog, ca vom reusi!!!

Iluzie... dulce

2008-11-11T15:43:00.008+02:00

Astazi am piedut vremea cu o usurinta sfidatoare! Mi-e mie rusine de timpul care a trecut inutil... sau aproape inutil. Spun asta pentru ca, azi, printre atate lucruri inutile, am facut o scurta plimbare prin gandurile unora si iata ce am descoperit!!!

"Nu ar fi mai marfa daca ar veni cate un Dumnezeu pe Pamant de fiecare data cand moare un om, in locul sufletelor care se ridica la Cer si bat la usa Sfantului Petru? Atunci ar ramane toate sufletele langa cei dragi, pentru ca acestia sa nu le mai simta lipsa… iar omenirea ar avea numai de castigat in urma minunilor si favorurilor pe care le-ar face fiecare Dumnezeu. Ne-am imprieteni cu Ei, nu ar mai exista interes fata de oameni, ci doar fata de Cei ce coboara de Sus. N-o sa-I putem santaja, Vor sti totul… o sa fim mult mai urmariti si nu ne vom mai simti in stare sa comitem anumite fapte mai putin frumoase sau rele. Ar exista mai putina rautate, mai putine priviri uracioase, mai putine flegme si carcoteli."

Senzational, nu-i asa!!! ce gand dulce, ce suflet bun si ce minte curata trebuie sa aiba acest om!!! Inchide, te rog, ochii si imagineaza-ti lumea aceasta! Doamne... e atat de cald si o lumina aurie ne mangaie! Cat e de bine!

Plictisealaaaa....

2008-11-11T13:05:00.005+02:00

Nu am chef de nimic... nu am deloc inspiratie!

...

2008-08-23T21:59:00.005+03:00

Aceleasi asteptari... Spiritul mi-a fost cuprins de o stare de somnolenta... nu mai am dorinte, nu mai am idealuri, am renuntat la vise! Am o stare inexplicabila si indefinibila, un soi de tristete amortita, impinsa spre o oarecare decadenta a sufletului! M-am purtat prosteste cu mine insami... de prea multe ori. M-am ignorat si mai mult de atat m-am parasit... Sunt foarte obosaita! Daca pana acum ma zbateam intr-o lupta absurda cu nu stiu cine pentru a ma regasi, acum... acum astept. Nu ma intreba nimic, nu astepta nimic de la mine, nu-mi cere ce nu mai pot oferi! Sunt goala, am mainile mai grele ca niciodata, scriu mai greu ca oricand si cu toate astea ideile si cuvintele parca se imbrancesc precum copiii de clasa I la sfarsitul orelor. Sfarsit... ce cuvant! Nu ma mai doare daca-l rostesc, ci mai degraba simt un soi de amaraciune. Ce-o fi insemnad toate astea?!? Ti-ai amintit de mine!!! Ma simt precum un cersetor la colt de strada... "MULTUMESC, mi-ati aruncat 5 minute din pretioasa dvs. viata! Cata generozitate!" Oare nu pot mai mult?!? Oare nu e vremea pentru mai mult?!? bine... ma voi odihni o vreme din ganduri si din sentimente... si poate mai apoi voi privi iar spre cer mandra de mine si de lumina mea si poate voi invata sa ma iubesc, sa ma crut, sa ma inteleg, sa ma iert, sa ma caut, sa ma regasesc...

ultimul...

2008-08-09T18:27:00.004+03:00

Am mai facut un pas... am sperat, ca de fiecare data, ca va fi ultimul! Am mai varsat o lacrima si am sperat ca e ultima! Din nefericire nu am facut decat sa mai ucid un vis... ultimul... Ce-mi ramane de facut? Spune-mi!!! Ma simt goala si straina de propriu-mi trup, de propriile-mi simtaminte! Iti vorbem, nu demult, de labirint si de fricile mele, de lovituri si de rani... azi nu mai am despre ce sa-ti vorbesc... am ucis ultimul vis... visul meu! Care e oare drumul meu? Unde mi-am uitat sufletul? Ce e de facut mai departe?!? O Doamne! cate intrebari fara raspuns! Sunt prinsa aici, in capcana propriilor mele sentemente. Totul se starnge si a devenit o menghina, care ma distruge! Urla in mine putinele amintiri, iar tu nu vrei sa le auzi... plange in mine stropul de demnitate ce-a ramas intact, dar pe tine nimic nu te misca! Ce-mi ramane de facut? Unde mi-am uitat, oare, sufletul?

Tarziu...

2008-08-04T00:42:00.007+03:00

E oare vremea?!? E oare vremea sa ma transform in fum... sa las toata tristetea sa se ridice la ceruri? Uitare... asta e ceea ce imi doresc sau poate ar fi si mai simplu sa ma prinzi in mainile tale puternice si sa ma strivesti... ultimul cuvant pe care l-as rosti ar fi numele tau! Sunt penibila, stiu! incerc sa-mi gasesc o justificare, dar... E prea tarziu, nu mai pot face nimic. Am atins fericirea cu varful degetelor si apoi... apoi am fost aruncata in abis. E atat de intuneric aici si e rece! Mi-e frig...

Azi...

2008-07-24T00:09:00.005+03:00

Ma simt prinsa intr-un labirint de mult prea mult timp! Jocul acesta m-a obosit cumplit! E vremea sa ma lasi sa ies; trebuie sa faci ceva... Ma izbesc de pereti in toata goana asta dementa si nici macar nu mai am puterea sa simt toate ranile. Ma doare tot trupul... ma dor pleoapele, unghiile si, cel mai rau, sufletul! Urlu dupa ajutor si nimeni nu ma aude sau poate mintea mea bolnava nu mai percepe corect realitatea?!? Vreau sa ma odihnesc si nu am cum, nu stiu de ce, pur si si simplu asa sunt regulile jocului... in acest moment imi doresc de la tine cel mai josnic sentiment: MILA. Fie-ti mila si scoate-ma de aici... mi-e frica de singuratate si tu m-ai aruncat in joc fara sa vii langa mine asa cum mi-ai promis!!! Te rog, da-mi viata mea inapoi! Nu stiu unde sunt si incotro ma indrept! Mi-e teama!

Ploua...

2008-07-05T15:03:00.008+03:00

Cred ca ar trebui sa incep sa-mi traiesc propria viata si sa renunt la a mai trai pentru tine! Poate e un inceput de egoism, insa cred ca e unul sanatos... a venit vremea sa ma iubesc, sa descopar, in multitudinea de defecte, si putinele calitati, care probabil imi dau si mie ceva stralucire. Afara ploua... imi place ploaia... parfumul ei, melodia ei, chiar si tristetea ei. De ce nu poti sa ma iubesti?!? De ce nu vreau sa inteleg ca iubirea nu se invata?!? Sufletul meu plange; vreau sa se opreasca... din cauza lui nu pot auzi ploaia! sa se opreasca...

Fiecare are dreptul la dezamagire...

2008-07-04T19:01:00.008+03:00

De regula imi deschid sufletul in orele tarzii din noapte, cand tristetea si melancolia imi domina fiinta. Astazi le-am simtit prezenta de cand am deschis ochii... Uneori ma simt precum o neadaptata... hm... ce straniu suna... sentimentul e putin mai dulce! Nu am chef sa scriu, insa nu am nici puterea de a inceta sa simt! Dezamagire... furie... regrete... toate aste si inca vreo doua se revolta acum si in toata clocotirea lor ma fac sa-mi urlu pe muteste temerile si neimplinirele, nevoile si asteptarile. Stii de ce ne punem atatea intrebari?!? Paler spunea ca exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi intrebarea. Asa o fi...

Purtam fiecare o lacrima-n noi...

2008-06-28T01:26:00.003+03:00

Te-ai intrebat vreodata cati din cei pe care-i intalnesti zilnic si-ti zambesc, etaland o multumire sufleteasca revoltatoare, sunt cu adevarat fericiti? Lumea e o scena, iar noi ne jucam rolul purtand cu inconstienta masti, masti care ne sugruma visele, sperantele. Dar oare nu obosim? Nu te-ai saturat de zambete false si fericiri inexistente? Mi-e dor sa rad cu nonsalanta si candoarea copilariei... mi-e dor sa ma indragostesc cu naivitatea adolescentei si iar sa rad... Vreau sa ma regasesc!!! Cauta-ma tu...

Paradoxul zilelor noastre

2008-06-26T23:18:00.000+03:00

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; a oamenilor mari si caracterelor meschine; ale profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment, pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. Ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai." Octavian Paler

uitare...

2008-06-25T22:10:00.000+03:00

Paradisul e o minciuna... cand ma pierd pe mine insami in frumoasele-ti minciuni... Am obosit...Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. Mi-e dor de mine... Oare nu e tarziu sa ma mai regasesc?!? aveam candva acea fericire pura pe chip, acea energie molipsitoare... eram frumoasa. Acum... mi-e dor de mine! Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi, dar pentru a o trai uita-te inainte! Mi-e teama ca nu mai am destula imaginatie pentru a-mi inchipui viata fara tine. "Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."

Albastru

2008-06-22T22:48:00.001+03:00

Daca sufletul ar putea avea culoare cum ati vrea sa arate? Al meu ar fi albastru, astazi! Mi l-as imagina in albastru acela frumos din picturile lui Balasa!